Luxatiile sunt destul de frecvente in cazul sporturilor de contact, dar nu numai. Iata care sunt factorii de risc, simptomele asociate si ce tratamente se folosesc.
CUPRINS:
1. Ce este o luxatie?
2. Simptomele unei luxatii
3. Factori de risc pentru luxatii
4. Cum se stabileste diagnosticul de luxatie?
5. Tratamente pentru luxatii
Ce este o luxatie?
O luxatie este o leziune a unei articulatii – cand capetele oaselor sunt fortate din pozitiile lor normale sau osul aluneca dintr-o articulatie. Orice articulatie din corp poate fi afectata de luxatie. Daca articulatia este partial afectata, se numeste subluxatie. Aceasta leziune dureroasa duce la deformare temporara si imobilizeaza articulatia. Cand sunt tratate corespunzator, de obicei articulatiile implicate revin la functia normala dupa cateva saptamani de repaus si recuperare.
Luxatiile pot fi foarte dureroase si pot face ca zona articulatiei afectate sa fie instabila sau imobila (incapabila sa se miste). Articulatiile cele mai predispuse la luxatii sunt cele de la umar, genunchi, degete, glezne, solduri si coate.
Simptomele unei luxatii
Simptomele unei luxatii variaza in functie de gravitatea si localizarea leziunii. Luxatiile pot cauza simptome precum:
- deformare vizibila a articulatiei – osul pare deplasat;
- umflare;
- vanataie;
- durere;
- instabilitatea articulatiei;
- imobilitate.
Poate fi dificil sa se faca diferenta intre o fractura si o luxatie. De aceea, e important sa solicitati imediat asistenta medicala.
Factori de risc pentru luxatii
Luxatiile apar de obicei cand asupra unei articulatii actioneaza o forta brusca. Acest lucru se poate sa apara daca o persoana cade sau sufera o lovitura dura. O lovitura puternica asupra unei articulatii in timpul unui accident auto si cazaturile pe bratul intins sunt cauze frecvente ale luxatiilor. Luxatiile pot aparea in timpul exercitiilor fizice, in sporturile de contact, cum ar fi fotbalul, si in sporturile in care caderile sunt frecvente, cum ar fi schi, gimnastica si volei.
Astfel, factorii de risc pentru o luxatie articulara includ:
- susceptibilitatea la caderi – caderile cresc riscul de luxatii, mai ales daca persoana aterizeaza pe brat sau pe o alta parte a corpului, ca soldul sau umarul;
- factori ereditari – unele persoane se nasc cu ligamente mai slabite si mai predispuse la ranire decat alte persoane;
- sport – multe luxatii apar in timpul sporturilor cu impact ridicat sau de contact, cum ar fi gimnastica, baschet si fotbal;
- accidente auto – sunt cele mai frecvente cauze ale luxatiilor de sold, in special la persoanele care nu poarta centura de siguranta.
Atentie!
Oricine poate suferi o luxatie in cazul in care cade sau se confrunta cu un alt tip de traumatism. Cu toate acestea, persoanele in varsta tind sa aiba un risc mai mare, mai ales daca le lipseste mobilitatea. Copiii pot avea, de asemenea, un risc mai mare de luxatii daca sunt lasati nesupravegheati sau se joaca intr-o zona nesigura.
Cum se stabileste diagnosticul de luxatie?
Medicul va examina zona ranita si va pune intrebari despre cauzele care au dus la afectarea articulatiei. Asigurati-va ca informati medicui daca ati suferit o luxatie la aceeasi articulatie in trecut. Este posibil sa aveti nevoie de radiografii, mai ales daca leziunea s-a produs in timpul unei cazaturi sau a unui accident. Radiografia ii va permite medicului sa decida daca leziunea este o luxatie sau ceva mai grav. Luxatiile articulare mai grave pot determina intinderea sau ruptura tendoanelor si a ligamentelor. Medicul va poate solicita un RMN pentru a diagnostica leziunile tisulare din jurul articulatiei.
Tratamente pentru luxatii
Cum sunt tratate luxatiile? Scopul este de a evalua pozitia articulatiei si a eventualelor leziuni asociate, apoi de a o restabili in pozitia sa normala, fara a provoca alte daune. Alegerea tratamentului va depinde de articulatia afectata si de severitatea luxatiei. Tratamentul initial poate implica tehnica RICE: odihna, gheata, compresie si elevatie. In unele cazuri, articulatia afectata ar putea reveni in mod natural in pozitie dupa acest tratament. Daca articulatia nu revine la normal in mod natural, medicul poate utiliza alte metode, ca manipularea sau repozitionarea, imobilizarea, unele medicamente si proceduri de reabilitare.
Proceduri medicale
Repozitionarea articulatiei trebuie sa se faca in spital. Asta deoarece poate fi necesara o forta semnificativa pentru a trage oasele si pentru a le fixa in pozitia lor corecta si intreaga procedura necesita un control atent. Structurile esentiale, cum ar fi vasele de sange si nervii, pot fi puse in pericol de la dislocare. Acestea pot fi puse in pericol si in cazul in care articulatia este fixata apoi in mod necorespunzator sau manipulata intr-un mod gresit, afectand aportul de sange sau nervii. Medicul poate manipula sau repozitiona articulatia. Se va administra un sedativ sau un anestezic pentru a reduce durerea si pentru a permite ca muschii din apropiere sa se relaxeze, pentru a facilita procedura.
Poate fi necesara si imobilizarea cu o atela sau cu gips timp de cateva saptamani – impiedica miscarea articulatiei si ii permite zonei sa se vindece complet. De asemenea, se pot administra medicamente pentru dureri si relaxante musculare. Poate fi necesara o operatie daca luxatia a afectat nervii sau vasele de sange sau daca medicul nu poate sa aduca oasele in pozitia normala.
Recuperarea dupa o luxatie
Ulterior, tratamentul se concentreaza pe reabilitare si prevenirea luxatiilor ulterioare. Este posibil sa se recomane fizioterapie pentru articulatia implicata. Reabilitarea incepe dupa ce medicul repozitioneaza sau manipuleaza corect articulatia in pozitia corecta. Scopul reabilitarii este de a creste treptat forta articulatiei si de a se restabili gama de miscare.
Va exista o reducere a disconfortului imediat dupa ce articulatia este fixata la loc. Cu toate acestea, ramane un anumit nivel de durere – care se reduce in timp. Timpul de recuperare completa poate varia in functie de severitatea leziunii, de necesitatea unei interventii chirurgicale, de varsta, greutate, forta de sustinere a muschilor si ligamentelor, sanatatea generala, prezenta unor afectiuni care pot afecta vindecarea si daca leziunea este repetata (recurenta).
Luxatia partiala (subluxatie)
Cand o articulatie nu iese complet din articulatie, ci este doar partial deplasata, se numeste subluxatie. Cea mai frecventa subluxatie este a cotului. Luxatiile partiale ale cotului sunt foarte frecvente la copiii cu varsta cuprinsa intre 1 – 4 ani.
Cum pot preveni luxatiile?
Prevenirea luxatiilor implica:
- dezvoltarea si cresterea rezistentei muschilor din jurul articulatiilor – de exemplu, prin antrenament fizic si fizioterapie;
- o alimentatie sanatoasa;
- mentinerea la o greutate potrivita;
- imbunatatirea echilibrului;
- reducerea riscului de accidentari – purtarea echipamentului de protectie in sport, de exemplu.
Referinte:
(1) https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dislocation/symptoms-causes/syc-20354113
(2) https://www.healthline.com/health/dislocation
(3) https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17873-dislocation
(4) https://www.upmc.com/services/orthopaedics/conditions-treatments/dislocations
